§ 6. - Decizia 385/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

M.Of. 145

În vigoare

Versiune de la: 12 Februarie 2021

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate sunt clare, destinatarii legii putând să-şi ghideze comportamentul astfel încât să nu intre sub incidenţa legii penale. În lipsa unor condiţii suplimentare impuse de lege, termenii "reducere" şi "construcţii" sunt înţeleşi în sensul lor literal, subiectul activ fiind orice persoană care acţionează în scopul reducerii suprafeţei fondului forestier naţional şi amplasează construcţii în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile protejate prin lege. Se arată că momentul săvârşirii infracţiunii, actele materiale şi forma de vinovăţie, ca elemente constitutive ale acesteia, urmează a fi stabilite de instanţa de judecată a fondului fără a pune în discuţie aspecte de constituţionalitate. Potrivit art. 1 paragraful 2 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, statul are dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor în acord cu interesele generale ale societăţii: protejarea ariilor naturale, conservarea habitatelor, a florei şi faunei sălbatice, în acest sens fiind şi cele reţinute prin Deciziile nr. 755 din 20 septembrie 2012 şi nr. 902 din 17 decembrie 2015, prin care s-a statuat că dreptul de proprietate nu este absolut, ci se încadrează în limitele stabilite prin lege.