§ 5. - Decizia 385/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

M.Of. 145

În vigoare

Versiune de la: 12 Februarie 2021

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 este neclar şi imprevizibil, deoarece trimite la art. 36 şi art. 37 din aceeaşi lege, care prevăd că anumite terenuri pot fi scoase din fondul forestier naţional, cu respectarea condiţiilor prevăzute acolo. Totodată, art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, ce incriminează reducerea suprafeţei fondului forestier naţional a cărui componenţă este reglementată la art. 1 alin. (2) din aceeaşi lege, trimite la aspecte care nu pot fi verificate nici de persoane abilitate. Câtă vreme un amenajament silvic nu se publică şi nu este controlabil, este foarte greu pentru un cetăţean să verifice care terenuri sunt supuse regimului silvic, cu atât mai mult cu cât terenurile nu au întocmite hărţi cadastrale şi nu sunt intabulate pentru a se verifica regimul lor juridic. În cuprinsul normei criticate se stabileşte pedeapsa cu închisoarea dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 36 şi art. 37 din Legea nr. 46/2008, însă aceste articole reglementează condiţiile în care pot fi scoase terenurile din fondul forestier, fără a se preciza care sunt efectiv terenurile ce alcătuiesc fondul forestier naţional. Definirea incompletă a fondului forestier naţional, nedelimitarea în fapt, precum şi lipsa de claritate a modului în care acesta se reduce vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 46/2008, care prevede că fondul forestier este constituit inclusiv din clădiri. Norma este lipsită de claritate şi lasă la aprecierea discreţionară a organelor de urmărire penală atât interpretarea ei, cât şi stabilirea persoanei care răspunde penal. În cauză a fost inculpată şi condamnată o persoană care deţine dreptul de proprietate, fără a se dovedi că aceasta a construit pe terenul ce se află în fondul forestier naţional. Considerentele expuse sunt aplicabile şi cu privire la art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, care se referă la amplasarea de construcţii în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate. Declararea ariilor naturale protejate s-a făcut la începutul secolului trecut şi apoi s-a intervenit cu modificări care sunt cuprinse însă într-un plan nereglementat prin hotărâre a Guvernului. În textul de lege criticat nu se reglementează în mod clar cu privire la persoana care răspunde penal: constructorul, proprietarul ori posesorul şi nici modalitatea de săvârşire a infracţiunii. Nu este clară nici semnificaţia termenului "construcţie" şi nici modul în care infracţiunea este consumată.