§ 23. - Decizia 385/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

M.Of. 145

În vigoare

Versiune de la: 12 Februarie 2021

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) sub aspectul cerinţelor de calitate ale legii, art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată. De asemenea, Curtea observă că, ulterior sesizării sale prin încheiere, autorul a depus o cerere prin care a invocat în motivarea excepţiei şi prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil. Or, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Prin urmare, având în vedere că actul de sesizare a Curţii Constituţionale este încheierea pronunţată de instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, iar litigiul constituţional se desfăşoară în limitele determinate în actul de sesizare, Curtea nu se poate pronunţa în raport cu norma din Constituţie invocată direct în faţa sa (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 318 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007).