§ 33. - Decizia 384/2014 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 228 alin. 6 teza a patra şi art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală din 1968
M.Of. 568
În vigoare Versiune de la: 31 Iulie 2014
19. Distinct de aceste argumente care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea mai constată că posibilitatea sesizării instanţei civile competente de către procuror reprezintă şi o modalitate eficientă de rezolvare a unor probleme de interes public câtă vreme au în vedere actele administrative, fie că sunt individuale, fie că sunt cu caracter normativ şi care au fost emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concreta acesteia, care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice. Nu în ultimul rând, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, sunt asimilate actelor administrative şi "contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice". În temeiul art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, exercitându-şi atribuţiile ce le revin potrivit legii, procurorii nu urmăresc altceva decât interesele generale ale societăţii prin aceea că apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor în acord cu principul legalităţii ce le guvernează activitatea. În plus, aceştia nu au decât un drept de sesizare a instanţei civile competente, neavând puterea de a dispune cu privire la dezlegarea pricinii şi la eventualele consecinţe ce decurg din desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, întrucât toate aceste aspecte urmează a primi rezolvare după parcurgerea unui proces echitabil cu respectarea tuturor garanţiilor specifice pe care le implică.