Decizia 382/2003 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) şi ale art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare
M.Of. 746
În vigoare Versiune de la: 24 Octombrie 2003
Decizia 382/2003 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) şi ale art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare
Dată act: 14-oct-2003
Emitent: Curtea Constitutionala
Nicolae Popa | - preşedinte |
Costică Bulai | - judecător |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Constantin Doldur | - judecător |
Kozsokár Gábor | - judecător |
Petre Ninosu | - judecător |
Şerban Viorel Stănoiu | - judecător |
Lucian Stângu | - judecător |
Ioan Vida | - judecător |
Paula C. Pantea | - procuror |
Doina Suliman | - magistrat-asistent şef |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) şi ale art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia de Binefacere "Bonis Potra" din Deva în Dosarul nr. 1.691/2003 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.691/2003, Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) şi ale art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Asociaţia de Binefacere "Bonis Potra" din Deva cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 281 din 3 februarie 2003 pronunţate de Judecătoria Deva.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale atacate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (8) şi art. 130 alin. (1), precum şi celor ale art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece "permit oricărei persoane interesate să sesizeze instanţa de judecată şi să acuze membrii asociaţiei de săvârşirea unor fapte ilegale". De asemenea, consideră că textele de lege criticate "obligă instanţa civilă să se substituie instanţei penale şi îi consideră infractori pe membrii asociaţiei, în absenţa unei hotărâri definitive de condamnare".
Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "natura ilicită a unei activităţi sau faptul că ea contravine ordinii publice sunt aspecte ce pot fi invocate de părţi şi reţinute de instanţă în procesul civil, ilicitul civil putând fi sau nu, după caz, şi ilicit penal".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Referitor la critica art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 raportat la prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (8) şi cele ale art. 130 alin. (1), apreciază că "textul criticat nu este de natură a afecta atribuţiile Ministerului Public în ceea ce priveşte reprezentarea intereselor generale ale societăţii şi nici prezumţia de nevinovăţie".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 60 alin. (4) din acelaşi act normativ, instanţa apreciază că "situaţia avută în vedere de textul criticat este aceea a destinaţiei bunurilor care au aparţinut asociaţiilor sau fundaţiilor care au fost dizolvate prin hotărâre judecătorească, în condiţiile art. 56 alin. (1) lit. a)-c), deci în cazul aplicării unei sancţiuni civile", astfel că nu este vorba despre "instituirea unei sancţiuni sau a oricărei alte măsuri de siguranţă care pot interveni în cazul săvârşirii unei infracţiuni sau a unei abateri administrative".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) şi ale art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003.
Dispoziţiile legale criticate au următoarea redactare:
- Art. 56 alin. (1) lit. a): "Asociaţia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:
a) când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;";
- Art. 60 alin. (4): "În cazul în care asociaţia sau fundaţia a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a)-c), bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul Finanţelor, sau, după caz, de comuna sau oraşul în a cărui rază teritorială asociaţia sau fundaţia îşi avea sediul, dacă aceasta din urmă era de interes local."
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";
- Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor."
Autorul excepţiei invocă şi încălcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin, sub nici un aspect, prevederilor constituţionale invocate. Astfel, reglementarea posibilităţii oricărei părţi interesate de a solicita dizolvarea asociaţiei prin hotărâre judecătorească, în condiţiile în care aceasta desfăşoară o activitate ilicită, nu este de natură a afecta prezumţia de nevinovăţie instituită prin art. 23 alin. (8) din Constituţie şi nici atribuţiile Ministerului Public ca reprezentant al societăţii. De asemenea, transmiterea, prin Ministerul Finanţelor Publice, a bunurilor asociaţiei care a fost dizolvată către persoane juridice, expres şi limitativ prevăzută de art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, nu are aspectul unei sancţiuni sau al unei măsuri de siguranţă care pot interveni în cazul comiterii unei infracţiuni sau contravenţii, ci vizează destinaţia bunurilor asociaţiei căreia i s-a aplicat o sancţiune civilă, aceea a dizolvării în condiţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din ordonanţă.
În cauză a fost invocată şi înfrângerea art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 nu contravin acestor prevederi, care se referă la "persoană acuzată de o infracţiune", calitate pe care o are numai învinuitul sau inculpatul.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) şi ale art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia de Binefacere "Bonis Potra" din Deva în Dosarul nr. 1.691/2003 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilă.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2003.
-****-
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent şef, Doina Suliman |
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 746 din data de 24 octombrie 2003
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »