§ 9. - Decizia 372/2016 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

M.Of. 610

În vigoare

Versiune de la: 10 August 2016

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că drepturile salariale reprezintă un aspect al dreptului la muncă, protejat de dispoziţiile art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, salariile reprezintă bunuri, ocrotite de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acelaşi sens, aminteşte şi Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Totodată, arată că dreptul de proprietate este protejat şi prin prevederile art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie. Aşa fiind, consideră că, de vreme ce drepturile salariale sunt protejate de prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, acţiunea în revendicare privind salariile trebuie să se bucure de imprescriptibilitate. Consideră că este lipsit de fundament raţionamentul potrivit căruia prescripţia stinge doar dreptul la acţiune, în sens material, dar nu stinge, deopotrivă, şi dreptul subiectiv în substanţa lui. Totodată, arată că sunt incorecte considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 859 din 16 iunie 2009 şi nr. 169 din 19 martie 2015, prin care s-a reţinut că drepturile salariale nu sunt drepturi reale, aşa cum este dreptul de proprietate.