§ 33. - Decizia 371/2022 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. 16 şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală
M.Of. 1083
În vigoare Versiune de la: 9 Noiembrie 2022
24. De altfel, exercitarea autorităţii părinteşti în interesul superior al copilului este prevăzută ca principiu la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, conform căruia legea anterior menţionată, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. În acelaşi sens, alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd că interesul superior al copilului implică dreptul copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie, acesta fiind impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. De asemenea, prevederile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 impun ca principiul interesului superior al copilului să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Totodată, dispoziţiile alin. (6) al aceluiaşi art. 2 prevăd că în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele aspecte: nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie; opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate; istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament. Dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 272/2004 prevăd dreptul copilului de a fi crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială şi, în mod corelativ, obligaţiile părinţilor de a supraveghea copilul, de a coopera cu acesta şi de a-i respecta viaţa intimă, privată şi demnitatea, de a informa copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi de a lua în considerare opinia acestuia, de a întreprinde toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor şi de a coopera cu persoanele fizice şi cu persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului. Nu în ultimul rând, prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 reglementează faptul că serviciul public de asistenţă socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţii săi, precum şi pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei în familie.