§ 5. - Decizia 370/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală
M.Of. 1069
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2022
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că sintagma "rezidenţă continuă şi legală", criticată de autorul excepţiei, este clară, precisă şi previzibilă. Se susţine că legiuitorul a supus verificării judecătorului anumite situaţii, împrejurări care ar putea conduce la refuzul executării mandatului european de arestare, cum este rezidenţa continuă şi legală pe teritoriul României de cel puţin 5 ani. Se arată că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, a fost acordată această rezidenţă şi că persoana în cauză trebuie să trăiască efectiv pe teritoriul României, motiv pentru care instanţa a respins cererea formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, care a stat pe teritoriul României doar 5 luni. Se mai arată că, pentru a verifica această împrejurare, trebuie ca aceasta să se fi produs, indiferent de statul emitent al mandatului; or, este ilogic să se verifice o împrejurare care nu a avut loc. Nu în ultimul rând, se susţine că dacă textul criticat ar cuprinde o prevedere în sensul celor solicitate, ar fi neconstituţional, întrucât ar îngrădi posibilitatea autorului de a se stabili, de a avea o rezidenţă continuă şi legală în alt stat. Se conchide că dispoziţiile legale criticate se bucură de previzibilitate şi stabilitate. De asemenea, se susţine că persoana în cauză doreşte clarificarea situaţiei sale juridice, respectiv validarea de către Curtea Constituţională a unei interpretări favorabile a situaţiei juridice, interpretare care ţine exclusiv de modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate de către instanţa competentă. Se arată că, practic, prin caracterizarea rezidenţei ca fiind continuă pe teritoriul României legiuitorul s-a referit la o rezidenţă anterioară ce poate fi verificată a fi neîntreruptă de minimum 5 ani.