§ 27. - Decizia 363/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 775
În vigoare Versiune de la: 28 August 2023
21. Curtea constată că măsura încetării de drept a contractului de muncă, drept urmare a dispunerii interdicţiei de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o funcţie, ca pedeapsă complementară, este o măsură cu caracter sancţionator care se justifică prin interesul general al societăţii constând în împiedicarea persoanei condamnate pentru o faptă săvârşită în legătură cu serviciul de a avea în continuare acces sau legătură cu respectiva activitate profesională, având în vedere faptul că, potrivit art. 67 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi este dispusă atunci când, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, instanţa de judecată o consideră necesară. Totodată, încetarea de drept a contractului individual de muncă se justifică şi în mod pragmatic, din perspectiva angajatorului, acesta având interesul de a vacanta funcţia ocupată de respectiva persoană şi de a asigura, prin angajarea altei persoane, funcţionarea în condiţii normale a persoanei juridice, suspendarea contractului de muncă pentru o perioadă maximă de 5 ani, aşa cum sugerează autorul excepţiei, producând în mod inevitabil perturbarea activităţii sale. De altfel, aceeaşi măsură a încetării de drept a contractului individual de muncă este prevăzută, pentru aceleaşi ultime considerente, la art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii şi pentru cazul condamnării unei persoane la executarea unei pedepse privative de libertate, situaţie în care această măsură este impusă prin însăşi natura pedepsei principale aplicate, al cărei regim de executare este incompatibil cu desfăşurarea raporturilor de muncă de către persoana aflată în stare de detenţie.