§ 25. - Decizia 361/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
M.Of. 769
În vigoare Versiune de la: 24 August 2023
19. În acest context, Curtea observă, în primul rând, că obiectul actului jurisdicţional al instanţei supreme, invocat în motivarea excepţiei, nu vizează dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 18/1991, criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel că este improprie precizarea autorilor excepţiei referitoare la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind reprezentat de dispoziţiile "art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept", aceasta necorespunzând realităţii. Faptul că în cuprinsul considerentelor ce întemeiază soluţia pronunţată în temeiul art. 519-521 din Codul de procedură civilă de instanţa supremă prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 se face referire, printre altele, la dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991, în cadrul unui raţionament logico-juridic ce vizează modalitatea de interpretare şi aplicare a art. 3, a art. 9 şi a art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, nu poate fi convertit într-un element determinant, care să modifice obiectul, scopul şi efectul juridic al deciziei pronunţate de instanţa supremă şi pe baza căruia să poată fi pretinsă nelegalitatea şi chiar neconstituţionalitatea actului jurisdicţional menţionat. Aşadar, efectul obligatoriu al Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017 poartă asupra modalităţii în care instanţele de judecată aplică şi interpretează dispoziţiile art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, şi nu pe cele ale art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 18/1991, criticate în cauză.