§ 26. - Decizia 36/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

M.Of. 477

În vigoare

Versiune de la: 30 Mai 2023

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nulitatea actului administrativ fiscal este acea sancţiune care intervine în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege şi care atrage desfiinţarea retroactivă a actului administrativ fiscal, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară emiterii acestuia. Legiuitorul a reglementat cazurile de nulitate în cuprinsul prevederilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 207/2015. Având în vedere că în aceste cazuri vătămarea este prezumată iuris et de iure, neexistând o condiţie în sensul dovedirii existenţei acesteia, rezultă că situaţiile enumerate se circumscriu cazurilor de nulitate absolută. Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, constatarea nulităţii se poate face la cererea oricărei persoane care justifică un interes sau din oficiu. Nulitatea poate fi constatată de organul fiscal emitent, de organul fiscal care soluţionează contestaţia administrativă împotriva actului administrativ fiscal sau, pe calea unei acţiuni în contencios administrativ fiscal, de către instanţele judecătoreşti de contencios administrativ. Curtea observă că dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, care consacră posibilitatea organelor fiscale de a constata nulitatea actelor administrative fiscale, constituie o derogare de la principiul caracterului judiciar al nulităţii, precum şi de la regula revocabilităţii actelor administrative, care presupune că orice act administrativ nelegal sau inoportun poate fi revocat de către organul emitent sau organul ierarhic superior.