§ 64. - Decizia 359/2022 [A/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3), a sintagmei ''sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6)'' cuprinse în art. 57 alin. (5) şi ale art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală

M.Of. 964

În vigoare
Versiune de la: 4 Octombrie 2022
56. Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 416 din 10 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 25 august 2021, a reţinut că măsurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale se circumscriu motivelor expres prevăzute de textul constituţional, şi anume pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Din cele anterior expuse rezultă, pe de o parte, că situaţiile ce intră în categoriile anterior menţionate sunt diverse, iar, pe de altă parte, că măsurile necesar a fi adoptate, pentru a răspunde cât mai bine imperativelor urmărite, trebuie să ţină seama de specificul fiecărei categorii, fiind caracterizate, de asemenea, prin diversitate. Totodată, Curtea a constatat că situaţiile ce intră în categoriile anterior menţionate pot conţine elemente predictibile/cuantificabile care fac posibilă reglementarea unei durate maxime pentru care măsura restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale poate fi dispusă. De exemplu, legiuitorul a reglementat durata maximă a măsurilor preventive dispuse în cursul procesului penal; durata totală a măsurilor de supraveghere tehnică, cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă, în aceeaşi cauză; durata interdicţiei de a exercita o funcţie sau o demnitate publică în condiţiile Legii nr. 176/2010 etc. Pe de altă parte, există situaţii care fac necesară adoptarea unor măsuri de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, dar a căror cronologie de desfăşurare - apariţia, evoluţia şi încetarea acestora - nu poate fi prevăzută/anticipată cu certitudine, astfel că reglementarea unei durate maxime pentru care aceste măsuri pot fi aplicabile se circumscrie unui demers imposibil de realizat de către legiuitor.