§ 42. - Decizia 359/2022 [A/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3), a sintagmei ''sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6)'' cuprinse în art. 57 alin. (5) şi ale art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală

M.Of. 964

În vigoare
Versiune de la: 4 Octombrie 2022
34. Din această perspectivă, Curtea, analizând dispoziţiile legale incidente în materia extrădării, apreciază că procedura dispunerii măsurii arestului în cadrul soluţionării cererilor de extrădare comportă două etape. Prima etapă debutează cu sesizarea curţii de apel competente, de către procurorul general al parchetului competent, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării persoanei extrădabile şi are ca finalitate fie admiterea cererii de extrădare şi prelungirea/dispunerea privării de libertate, fie respingerea cererii de extrădare şi punerea persoanei în libertate. A doua etapă debutează cu admiterea de către curtea de apel a cererii de extrădare şi dispunerea menţinerii stării de arest provizoriu şi se încheie la data stabilită între statul solicitant şi statul solicitat pentru efectuarea predării persoanei extrădate. Etapa se poate finaliza fie ca urmare a împlinirii termenelor prevăzute la art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, fie ca urmare a stabilirii unei noi date de predare a persoanei extrădate, în temeiul art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 56 alin. (3) din acelaşi act normativ. Curtea observă că, în mod excepţional, în caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, Legea nr. 302/2004 prevede că autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, potrivit art. 57 alin. (6), fără ca actul normativ să conţină vreo reglementare relativă la măsura arestării provizorii în vederea extrădării persoanei, aplicabilă în acest caz. Acest stadiu al procedurii debutează la finalizarea celei de-a doua etape, anterior menţionate, ca urmare a imposibilităţii realizării predării/preluării persoanei extrădate, dar, în ceea ce priveşte încheierea acestuia, nu se poate determina un moment general valabil, aplicabil tuturor ipotezelor.