§ 24. - Decizia 357/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

M.Of. 1072

În vigoare
Versiune de la: 25 Octombrie 2024
16. Cu privire la art. 21 din Constituţie, menţionat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că principiul consacrat de acest articol nu instituie nicio interdicţie cu privire la plata taxelor judiciare de timbru, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care beneficiază de un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de instanţele judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor care implică serviciul public al justiţiei. În acest sens, prin Decizia nr. 480 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2014, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului, atât timp cât ele apar ca fiind rezonabile în raport cu serviciile oferite. Curtea a precizat că taxele judiciare de timbru reprezintă acele sume de bani datorate bugetului public de către persoanele fizice sau juridice care solicită şi beneficiază de un serviciu public din partea unor instituţii publice, fără însă ca acest serviciu să reprezinte o contraprestaţie perfect echivalentă a sumei de bani plătite. Restituirea acestor taxe reprezintă o opţiune a legiuitorului, o facilitate pe care acesta o acordă în funcţie de specificul situaţiilor concrete (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 283 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 20 iulie 2016, paragraful 19).