§ 25. - Decizia 356/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

M.Of. 1042

În vigoare

Versiune de la: 16 Noiembrie 2023

19. Deşi în cadrul răspunderii patrimoniale, de regulă, distincţia dintre formele de vinovăţie (intenţie directă sau indirectă, imprudenţă sau neglijenţă) şi gradele culpei (foarte uşoară, uşoară sau gravă) nu are relevanţă practică, întrucât salariatul va răspunde patrimonial chiar şi pentru cea mai uşoară culpă a sa, totuşi, atunci când prejudiciul a fost cauzat de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea lui, aşa cum dispune art. 255 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. Prin urmare, în acest din urmă caz, pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a salariaţilor, angajatorul trebuie să stabilească nu doar existenţa culpei, ci şi contribuţia individuală la producerea prejudiciului. Doar atunci când măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar, potrivit art. 255 alin. (2) din Legea nr. 53/2003.