§ 9. - Decizia 349/2014 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990 în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16 din 17 octombrie 2011
M.Of. 582
În vigoare Versiune de la: 4 August 2014
4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că art. 136 alin. (1) din lege, interpretat în sensul că instanţa de judecată se dezînvesteşte după desemnarea experţilor, stabilirea obiectivelor, a onorariului experţilor şi a modalităţii de plată, pronunţând, în procedură necontencioasă, o încheiere susceptibilă de recurs, conform art. 336 din Codul de procedură civilă din 1865, încalcă finalitatea procedurii care constă în asigurarea dreptului de control şi informare al acţionarilor minoritari, afectând astfel dreptul de acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie. În consecinţă, se susţine că procedura prevăzută de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 poate fi compatibilă cu acest text constituţional, dacă ar avea, de fapt, un caracter contencios, şi nu unul necontencios. De aceea, arată că, pentru a da eficienţă procedurii instituite de art. 136 din Legea nr. 31/1990, instanţa are obligaţia să amâne judecata cererii până la depunerea raportului de expertiză de gestiune, să soluţioneze eventualele obiecţiuni formulate la acesta, iar apoi să constate efectuat raportul de expertiză, să dispună comunicarea lui persoanelor îndreptăţite, să stabilească onorariul expertului şi partea care trebuie să-l achite, reclamantul sau pârâtul, în funcţie de reaua- ori buna-credinţă a acestora. În lipsa unei constrângeri procedurale, societatea pârâtă ar putea tergiversa efectuarea expertizei prin nepredarea actelor necesare expertului, fără ca instanţa să poată avea control asupra termenului de efectuare a expertizei. Se mai arată că dispoziţia legală criticată, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu respectă principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare de vreme ce părţile nu sunt ascultate anterior încuviinţării probei şi nu asigură o examinare a cauzei în mod echitabil. Prin urmare, valorificarea dreptului de informare şi control al gestiunii unui acţionar minoritar rămâne irealizabil. Totodată, se susţine că se instituie un tratament juridic diferenţiat între procedura valabilă în cadrul societăţilor neadmise la tranzacţionare (art. 136 din Legea nr. 31/1990) şi cele admise la tranzacţionare, care sunt guvernate de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie.