§ 13. - Decizia 341/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) în ceea ce priveşte trimiterea la dispoziţiile art. 65 lit. h) din această lege, în special, precum şi ale art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă

M.Of. 867

În vigoare
Versiune de la: 2 Septembrie 2022
9. O altă critică pe care autorul o formulează se referă la faptul că mai multor dispoziţii ale Legii nr. 55/2020, respectiv art. 8, art. 9 alin. (1), art. 13, 14 şi 33-38, le lipseşte elementul dispozitiv al normei legale, acesta fiind înlocuit cu un element permisiv, în funcţie de deciziile unor autorităţi care fac parte din aparatul executiv. Dar acestea nu se încadrează în categoria dispoziţiilor permisive, noţiune autonomă a teoriei generale a dreptului, deoarece acestea ar trebui să cuprindă permisiuni acordate cetăţenilor prin actul normativ, pe când, în cazul Legii nr. 55/2020, acestea reprezintă veritabile delegări de autoritate în domeniul legiferării către autorităţi din sfera executivă. Aceste decizii ale autorităţilor ce fac parte din aparatul executiv sunt ordine de miniştri sau hotărâri ale Consiliului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, care sunt adoptate, conform practicii de până acum, cu puţin timp înainte de ora 24,00 a unei zile, urmând a fi implementate începând cu ziua imediat următoare, în fapt, trecând doar câteva ore în care cetăţenii sau operatorii economici să îşi adapteze conduita la noile reguli.