§ 13. - Decizia 337/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor

M.Of. 920

În vigoare
Versiune de la: 12 Septembrie 2024
10. Se consideră că, potrivit art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006, cererea membrului unui cult, căruia i s-a aplicat sancţiunea excluderii din acel cult, nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparţial şi independent. Aşadar, în această materie, accesul liber la justiţie nu este doar limitat, ci complet anihilat. Ca atare, se încalcă inclusiv plenitudinea de competenţă a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituţie. Or, dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie statuează că prin lege se stabileşte competenţa instanţelor judecătoreşti, şi nu că asupra unui diferend nicio instanţă nu este competentă să se pronunţe. Chiar dacă prin lege specială competenţa materială de soluţionare a unei cauze este atribuită altor organe (celor cu atribuţii jurisdicţionale, de exemplu), soluţiile acestora pot fi contestate în justiţie, respectându-se astfel liberul acces la justiţie.