§ 16. - Decizia 330/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 pct. II lit. d) şi ale art. 38 alin. (3) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii

M.Of. 972

În vigoare

Versiune de la: 27 Septembrie 2024

12. Mai mult decât atât, apreciază că se creează o situaţie injustă dat fiind faptul că, pe tărâmul dreptului penal, în baza art. 81 alin. (1) din Codul penal, instanţa de judecată este în drept să aplice inculpatului un avertisment atunci când dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, chiar dacă fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. Or, în măsura în care pentru săvârşirea unei fapte ce constituie infracţiune, potrivit art. 36 din Legea nr. 10/1995, este posibilă dispunerea de către instanţa penală a renunţării la aplicarea pedepsei şi la avertisment, deşi abaterea de la regimul calităţii în construcţii a fost de o gravitate atât de ridicată încât în acest fel a fost pusă în pericol viaţa sau integritatea corporală a uneia ori mai multor persoane, pentru comiterea unei contravenţii prevăzute de aceeaşi Lege nr. 10/1995, aparent, art. 38 alin. (3) din Legea nr. 10/1995 interzice aplicarea avertismentului. În aceste condiţii, restrângerea libertăţilor individuale pentru respectarea regimului calităţii în construcţii prin introducerea măsurii de a interzice aplicarea avertismentului în cazul contravenţiilor nu este doar neproporţională cu dezideratul protejării vieţii oamenilor, bunurilor acestora, societăţii şi mediului înconjurător, dar este şi discriminatorie, permiţând aplicarea unor sancţiuni mai blânde în cazul celor mai grave fapte, ce au fost incriminate drept infracţiuni.