§ 25. - Decizia 321/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 252 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 8
În vigoare Versiune de la: 9 Ianuarie 2025
19. Relevante în acest context se apreciază că sunt şi considerentele Deciziei nr. 1.154 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 8 noiembrie 2011, în care Curtea, pronunţându-se asupra prevederilor art. 268 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003, a statuat că în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are dreptul de a opta pentru instituirea unor termene diferite în considerarea deosebirilor ce există între natura şi obiectul diferitelor litigii. Aceasta nu contravine nici principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât acest principiu nu presupune uniformitate, astfel încât situaţia obiectiv diferită în care se află persoanele care se adresează instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime care izvorăsc dintr-un contract individual de muncă, faţă de celelalte categorii de justiţiabili, justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Curtea a reţinut că aceeaşi concluzie rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, în Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în Cauza D.H. şi alţii împotriva Republicii Cehe, paragrafele 175 şi 196, şi Hotărârea din 18 februarie 2009 pronunţată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, paragraful 81), care a statuat, cu valoare de principiu, că "discriminarea" presupune a trata diferit, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, persoane aflate în situaţii similare. O asemenea situaţie intervine în cazul în care distincţia în cauză nu urmăreşte un scop legitim sau când nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit a fi realizat.