§ 21. - Decizia 320/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 1271
În vigoare Versiune de la: 17 Decembrie 2024
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 74 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 260 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 8 iulie 2014, paragrafele 14-19, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituţia concedierii colective, cu tot ceea ce aceasta presupune în înţelesul Codului muncii, nu se poate aplica la nivelul personalului din instituţiile şi autorităţile publice, având în vedere situaţia specifică a acestuia. O atare viziune a fost justificată de faptul că, aşa cum Curtea a reţinut anterior prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, cei care sunt angajaţi în raporturi de muncă în mediul bugetar depind, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele de bugetul public naţional, de încasările şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizaţiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat şi un angajator.