§ 36. - Decizia 319/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 şi ale art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său
M.Of. 1062
În vigoare Versiune de la: 5 Noiembrie 2021
26. Or, procedura reglementată de textul de lege criticat, inclusiv prin numirea în comisia de soluţionare a contestaţiei atât a unor membri care au participat la efectuarea cercetării administrative, cât şi a unor membri care nu au avut legătură cu procedura care a condus la emiterea deciziei de imputare, nu este de natură să afecteze accesul liber la justiţie ori dreptul la un proces echitabil, întrucât instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent, procedurile şi cerinţele desfăşurării acestei proceduri fiind diferite de cele privind activitatea administrativ-jurisdicţională sau de judecată, spre exemplu aspecte ce ţin de imparţialitate şi obiectivitate, contradictorialitate etc. De asemenea, având în vedere cele mai sus prezentate cu privire la evoluţia jurisprudenţială în materia căilor de atac prevăzute la capitolul IV din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate criticile formulate în acea cauză, nefiind încălcate prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât, în situaţia în care persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile acestei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii, prilej cu care îşi pot formula toate apărările pe care le consideră necesare, fiind în acord şi cu prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Aşadar, există căi de atac şi, în final, decidentul este instanţa de judecată. De asemenea, în contextul declanşării unui litigiu pe cale judecătorească, se pot formula inclusiv excepţii de neconstituţionalitate în virtutea art. 146 lit. d) din Constituţie, astfel cum este şi situaţia din speţa de faţă. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor criticate, în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 20, art. 21, art. 126 alin. (6) şi ale art. 146 din Constituţie, precum şi cu cele convenţionale menţionate în susţinerea acesteia, este neîntemeiată.