§ 38. - Decizia 319/2017 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 din Codul penal din 1969 şi art. 356 din Codul penal
M.Of. 563
În vigoare Versiune de la: 17 Iulie 2017
26. Cu privire la această critică, Curtea arată că infracţiunea de infectare a apei este prevăzută în actualul Cod penal în titlul VII - Infracţiuni contra siguranţei publice, capitolul V - Infracţiuni contra sănătăţii publice şi era prevăzută în Codul penal din 1969 în titlul IX - Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială, capitolul II - Infracţiuni contra sănătăţii publice. Între cele două dispoziţii nu există diferenţe legate de conţinutul infracţiunii, cu excepţia incriminării tentativei în actuala reglementare şi a limitelor de pedeapsă care sunt mai mari în prezent. Obiectul juridic protejat de legiuitor constă în relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică, valoare care este ocrotită şi prin asigurarea calităţii apelor. Deoarece acţiunea de infectare se exercită în mod automat direct asupra apei, obiectul material al infracţiunii îl constituie fie apa care se găseşte la o sursă (izvor, puţ, rezervor), fie apa aflată pe reţeaua ei de scurgere (canal, conductă etc.). Practic, legiuitorul a avut în vedere atât apa care se găseşte la o sursă naturală, cât şi apa destinată consumului uman şi care reprezintă orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie sau dintr-un rezervor, precum şi toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman.