Nou § 9. - Decizia 315/2025 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi ale art. 23 alin. (1) şi ale art. 40 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

M.Of. 1115

În vigoare

Versiune de la: 3 Decembrie 2025

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că separarea competenţelor decizionale ale Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera magistraţilor nu ar trebui să afecteze rolul constituţional al acestuia, în condiţiile în care, în componenţa sa plenară, reprezintă garantul independenţei justiţiei. Arhitectura constituţională a Consiliului Superior al Magistraturii, ca organ colegial, implică atacarea în faţa plenului său a hotărârilor fiecărei secţii, cu excepţia hotărârilor pronunţate de secţii în materie disciplinară. Legea fundamentală lasă posibilitatea legiuitorului organic să detalieze procedurile în vederea realizării acestor atribuţii, iar nu să transfere înseşi atribuţiile privind cariera magistraţilor din competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, ca organism colegial, în competenţa secţiilor acestuia. Rearanjarea atribuţiilor între Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi secţiile sale conduce la afectarea rolului constituţional al acestei instituţii şi la depăşirea atribuţiilor constituţionale specifice secţiilor, contrar art. 125 alin. (2), art. 133 alin. (1) şi art. 134 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Se mai arată că legiuitorul constituant a stabilit, în mod neechivoc, că secţiile din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au o competenţă specială în materie disciplinară, ceea ce reprezintă o garanţie semnificativă pentru exercitarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a rolului său de garant al independenţei justiţiei, întrucât stabileşte că judecătorii şi procurorii vor fi judecaţi în materie disciplinară fără nicio influenţă externă, exclusiv de către propriii reprezentanţi aleşi. Aşadar, atât timp cât Constituţia a prevăzut o competenţă generală pentru Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ca organ colegial şi reprezentativ, şi doar o competenţă de atribuire pentru secţiile sale, nu se poate admite ca, prin lege organică, atribuţiile date potrivit Legii fundamentale în competenţa plenului să fie exercitate de către secţii şi nici ca acestora să li se confere alte atribuţii, care sunt contrare sau depăşesc rolul lor constituţional stabilit în art. 134 alin. (2) din Constituţie.