§ 50. - Decizia 313/2016 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) şi (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) şi j), art. 33 lit. f) şi art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, precum şi a celor ale art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

M.Of. 529

În vigoare

Versiune de la: 14 Iulie 2016

18. În continuare, Curtea reţine faptul că activitatea de evaluare prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 şi activitatea de expertiză prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 sunt activităţi distincte, fiecare avându-şi scopul precizat în actele normative care le reglementează. Calitatea de evaluator autorizat şi cea de expert judiciar nu se suprapun, fiecare avându-şi rolul său; de principiu, dobândirea uneia dintre cele două calităţi nu presupune automat şi dobândirea celeilalte sau dobândirea uneia să fie premisa dobândirii celeilalte. Astfel cum s-a arătat, este de competenţa legiuitorului stabilirea condiţiilor de acces în profesie, acesta, desigur, putând stabili, în funcţie de opţiunea sa, dacă numai evaluatorii autorizaţi pot dobândi calitatea de expert tehnic judiciar sau invers. Însă, acest aspect nu este unul de constituţionalitate, ci de opţiune şi oportunitate legislativă.