§ 37. - Decizia 310/2015 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 21 alin. (6) şi (7), art. 22, art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) şi art. 50 lit. b) şi c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

M.Of. 432

În vigoare
Versiune de la: 17 Iunie 2015
18. În acest context, având în vedere stadiul procesual al litigiului, şi anume faptul că dosarul administrativ conţinând propunerea de acordare a despăgubirilor nu a fost analizat de Către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând să se procedeze la analizarea acestuia, în temeiul Legii nr. 165/2013, de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, inclusiv sub aspectul existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii, Curtea reţine că prevederile art. 22 - referitoare la deciziile entităţilor învestite de lege emise în temeiul Legii nr. 10/2001, iar nu Legea nr. 1/2000, incidenţă pe fondul cauzei, art. 27 alin. (1)-(3) - referitoare la valorificarea, după 1 ianuarie 2016, a punctelor acordate prin decizia de compensare, în cadrul licitaţiei naţionale de imobile, art. 31 alin. (1) - privind posibilitatea deţinătorului deciziei de compensare prin puncte de a opta pentru valorificarea acestora şi în numerar, nu îndeplinesc condiţia legăturii lor cu soluţionarea cauzei, deoarece, în acest moment procesual, în condiţiile inexistenţei unei decizii a Comisiei Naţionale, nu se poate aprecia incidenţa lor în cauza în care a fost invocată excepţia. În acest sens, Curtea reţine că dosarul conţinând propunerea de acordare a despăgubirilor a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor) şi urmează să parcurgă procedura administrativă specifică acestei etape, şi anume: verificarea legalităţii deciziei entităţii învestite de lege prin care se propune acordarea de măsuri compensatorii în echivalent, calitatea de persoane îndreptăţite şi, în funcţie de rezultat, să se acorde sau nu despăgubiri fie prin compensare cu alte bunuri, fie în echivalent. Aşadar, incidenţa textelor legale criticate poate fi apreciată abia ulterior emiterii deciziei Comisiei Naţionale, la finalul acestei proceduri administrative. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 22, art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.