§ 9. - Decizia 304/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 350 din Codul penal
M.Of. 1144
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2020
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele criticate sunt neconstituţionale, fiind lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Se susţine, totodată, că incriminarea faptelor prevăzute la art. 350 din Codul penal încalcă principiul reglementării răspunderii penale ca ultimo ratio, la care Curtea Constituţională a făcut trimitere în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, conform căruia nu este suficient ca faptele prevăzute în ipoteza normei juridice să aducă atingere valorii sociale ocrotite, ci este necesar ca această încălcare să prezinte un grad de intensitate care să justifice reglementarea unei sancţiuni penale în cazul comiterii lor. Se arată că art. 350 din Codul penal cuprinde dispoziţii care fac referire, într-un mod foarte general, la obligaţii şi măsuri stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, fără ca aceste noţiuni să fie expres definite de dispoziţiile Codului penal. Se susţine că textul criticat este lacunar în privinţa existenţei şi întinderii măsurilor de securitate şi de sănătate în muncă pe care le reglementează, acesta nedescriind în mod corespunzător conduita ce urmează a fi respectată, mai exact acţiunile sau inacţiunile pe care le poate săvârşi o persoană pentru a cădea sub incidenţa normei de incriminare analizate. Se arată că acţiunile sau inacţiunile la care prevederile art. 350 din Codul penal fac referire ar putea fi prevăzute în acte normative sau în acte emise de alte autorităţi ale statului decât cea legislativă, precum şi că acestea ar putea să nu fie reglementate în scris. Pentru aceste motive, se susţine că textul criticat contravine principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei. Se arată că lipsa de previzibilitate şi accesibilitate a textului criticat dă posibilitatea comiterii unor abuzuri, constând în tragerea la răspundere penală pe nedrept a unor persoane, ca urmare a faptului că prevederile legale criticate nu prevăd în mod expres măsurile şi obligaţiile de securitate în muncă a căror nerespectare atrage răspunderea penală. Se face trimitere la prevederile art. 30 alin. (3) din Codul penal, potrivit cărora nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea, situaţia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii. Se susţine, totodată, încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie. Se conchide că, din cauza modului deficitar în care este redactat textul criticat, nu rezultă cu exactitate dacă nerespectarea obligaţiilor şi a măsurilor de securitate şi de sănătate în muncă constituie, după caz, contravenţie sau infracţiune.