§ 27. - Decizia 304/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 350 din Codul penal
M.Of. 1144
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2020
18. Aşa cum s-a arătat mai sus, obiectul juridic al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale privind securitatea şi sănătatea în muncă, în sensul că orice persoană care participă la procesul de muncă trebuie să fie protejată prin respectarea normelor stabilite prin legea specială, care au fost puse în practică de către angajator sau de către o persoană abilitată în acest sens. Încălcarea normelor legale determină sancţionarea persoanei vinovate pentru crearea pericolului iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, chiar dacă nu se ajunge la un rezultat prejudiciabil. Fiind o infracţiune de pericol, aceasta nu are obiect material. Subiectul activ al infracţiunii este orice persoană care nu respectă obligaţiile şi măsurile stabilite de lege pentru prevenirea producerii accidentelor de muncă sau a îmbolnăvirilor profesionale, fără ca aceasta să aibă o anumită calitate sau calificare în procesul muncii. Nici în cazul variantei infracţionale prevăzute la alin. (2) al art. 350 din Codul penal, subiectul activ nu este unul calificat. Subiectul pasiv principal este statul, iar, în varianta normativă prevăzută la art. 350 alin. (1) din Codul penal, subiect pasiv secundar este orice persoană care, din cauza conduitei subiectului activ, este supusă pericolului iminent de producere a accidentului de muncă sau pericolului de îmbolnăvire profesională, fără a se ajunge la vătămarea fizică a acesteia. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Elementul material al laturii obiective constă în fapta de nerespectare a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, în modalităţile prevăzute la art. 350 alin. (1) din Codul penal, precum şi în fapta de repornire a utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor, în varianta normativă prevăzută la art. 350 alin. (2) din Codul penal. Legea specială, respectiv Legea nr. 319/2006 reglementează, la art. 5, semnificaţia legală a noţiunilor de "lucrător", "angajator", "alţi participanţi la procesul de muncă", "reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor", "prevenire", "eveniment", "accident de muncă", "boală profesională", "echipament de muncă", "echipament individual de protecţie", "loc de muncă", "pericol grav şi iminent de accidentare", "stagiu de practică", "securitate şi sănătate în muncă", "incident periculos", "servicii externe", "accident uşor" şi "boală legată de profesiune". Mai mult, sintagma "accidente de muncă" este detaliată la art. 30 din Legea nr. 319/2006, potrivit căruia, în sensul prevederilor art. 5 lit. g) din aceeaşi lege, este, de asemenea, accident de muncă accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului [art. 30 lit. a) din Legea nr. 319/2006] şi accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini [art. 30 lit. b) din Legea nr. 319/2006]. Totodată, sintagma "boală profesională" beneficiază de o reglementare suplimentară la art. 33 din Legea nr. 319/2006, conform căruia, în sensul prevederilor art. 5 lit. h) din Legea nr. 319/2006, afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale. În completarea art. 33 anterior menţionat, art. 34 din Legea nr. 319/2006 prevede, la alin. (1), că declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti, iar, la alin. (2), că cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.