§ 10. - Decizia 302/2024 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (14), ale art. 40 alin. (12), (16) şi (21) şi ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 1071

În vigoare
Versiune de la: 25 Octombrie 2024
6. Judecătoria Miercurea-Ciuc - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că autorul este o persoană privată de libertate, fiind subiect al raporturilor juridice ce se circumscriu dispoziţiilor Legii nr. 254/2013, motiv pentru care constituţionalitatea prevederilor criticate din acest din urmă act normativ urmează a fi apreciată în cadrul unui considerent comun. Astfel, reţine că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât dreptul la apărare nu este un drept absolut, limitarea exerciţiului acestui drept fiind susceptibilă de limitări impuse din considerente ce ţin de interesul public general apreciat în raport cu procedura la care se referă. Reţine că autorul excepţiei nu este judecat pentru vreo infracţiune, iar procedura în care s-a emis decizia de schimbare a regimului de executare are natură administrativă. Reţine că procedurile prevăzute de art. 39 şi 40 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existenţa vinovăţiei în materie penală, astfel că acestea nu sunt supuse regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situaţia juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. Apreciază că niciuna dintre prevederile legale criticate de autor nu îi interzice sau limitează dreptul de a-şi angaja apărător ales pentru soluţionarea contestaţiei împotriva încheierii judecătorului delegat cu supravegherea, în măsura în care acesta apreciază că se impune pentru a-şi susţine punctul său de vedere, evident fără să fie obligatorie asistarea sa de către apărător desemnat din oficiu. Observă că, potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013, scopul executării pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate a deţinuţilor sau persoanelor internate, aceste scopuri subsumându-se unui interes public general.