§ 82. - Decizia 301/2024 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, ale art. 8, ale art. 25 alin. (1), ale art. 26 şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, ale art. 13 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale art. 29 alin. (1), cu referire la sintagma ''care are legătură cu soluţionarea cauzei'', şi alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

M.Of. 910

În vigoare

Versiune de la: 9 Septembrie 2024

38. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 544/2001, Curtea reţine că informaţiile de interes public pe care fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să le comunice din oficiu sunt enumerate la art. 5 din această lege. De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile art. 12 alin. (1) din aceeaşi lege stabilesc, cu titlu de excepţie de la regula instituită la art. 5, categoriile de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii. În jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că dreptul la informaţie consacrat de art. 31 din Constituţie se referă numai la informaţiile de interes public şi că acesta nu este un drept absolut, exceptarea unor informaţii de la accesul liber la informaţii fiind legitimată chiar de aceste norme constituţionale la alin. (3), care stabilesc că "Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională". Dreptul fundamental la informaţie implică dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit "la orice informaţie de interes public" şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice, potrivit competenţelor ce le revin, de a asigura informarea corectă "a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 158 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004). Aşadar, dreptul la informaţie consacrat de art. 31 din Legea fundamentală se referă numai la informaţiile de interes public, sens în care legiuitorul a precizat la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 că "prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori forma sau de modul de exprimare a informaţiei". Potrivit art. 2 lit. a) din această lege, prin "autoritate sau instituţie publică" se înţelege "orice autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, societate reglementată de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflată sub autoritatea sau, după caz, în coordonarea ori în subordinea unei autorităţi publice centrale sau locale şi la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic ori majoritar, precum şi orice operator sau operator regional, astfel cum aceştia sunt definiţi în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, se supun prevederilor prezentei legi partidele politice, federaţiile sportive şi organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanţare din bani publici".