§ 72. - Decizia 301/2024 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, ale art. 8, ale art. 25 alin. (1), ale art. 26 şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, ale art. 13 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale art. 29 alin. (1), cu referire la sintagma ''care are legătură cu soluţionarea cauzei'', şi alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

M.Of. 910

În vigoare

Versiune de la: 9 Septembrie 2024

28. În aceste condiţii, Curtea constată că soluţionarea primului aspect relevat de autoare nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale, întrucât implică un act de legiferare, care intră în competenţa Parlamentului. Aşadar, având în vedere art. 61 din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa un text de lege, astfel că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi 8 din Legea nr. 656/2002 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Totodată, cât priveşte cel de-al doilea motiv relevat de autoare, respectiv faptul că informaţiile comunicate de Oficiu au fost folosite ca probe de către procurori, Curtea reţine că acesta nu tinde spre evidenţierea unei reale contradicţii între textele de lege supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din Legea fundamentală invocate, ci vizează exclusiv aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea normei juridice de către organele judiciare. Curtea reaminteşte însă că modul de aplicare a dispoziţiilor criticate de către organele judiciare, la care face referire autoarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acesteia, nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, care, de altfel, nu conţin vreo prevedere în sensul că informaţiile transmise de Oficiu constituie mijloace de probă în procesul penal, şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. A răspunde criticilor autoarei excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. În consecinţă, Curtea constată că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi 8 din Legea nr. 656/2002 este inadmisibilă.