§ 18. - Decizia 301/2024 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, ale art. 8, ale art. 25 alin. (1), ale art. 26 şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, ale art. 13 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale art. 29 alin. (1), cu referire la sintagma ''care are legătură cu soluţionarea cauzei'', şi alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

M.Of. 910

În vigoare

Versiune de la: 9 Septembrie 2024

14. Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.274D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 544/2001 este neîntemeiată. În acest sens, invocă considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.175 din 11 decembrie 2007. Totodată, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), ale art. 8, ale art. 25 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 este inadmisibilă, întrucât argumentele invocate de autoare nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, în contextul în care aceasta susţine, în esenţă, că, în cauză, măsura aplicată de Oficiu este disproporţionată, raportat la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016. Consideră că autoarea excepţiei nu critică dispoziţiile din Legea nr. 656/2002 pentru ceea ce acestea conţin, ci se referă la o chestiune de aplicare şi de interpretare a legii. Reţine că, în mod constant, Curtea Constituţională a statuat că sunt inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate prin care se critică modul de aplicare a dispoziţiilor legale, astfel că a răspunde criticilor autoarei excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (Decizia Curţii Constituţionale nr. 188 din 31 martie 2015). De asemenea, Curtea Constituţională a subliniat că nu are competenţa de a examina situaţia de fapt şi de a verifica în ce măsură afirmaţiile părţilor sunt reale sub aspectul întinderii dreptului în discuţie. Subliniază că, în cauză, pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat este motivată exclusiv din perspectiva unor împrejurări concrete, individualizate la speţa aflată pe rolul instanţei de contencios administrativ.