§ 13. - Decizia 301/2024 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, ale art. 8, ale art. 25 alin. (1), ale art. 26 şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, ale art. 13 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale art. 29 alin. (1), cu referire la sintagma ''care are legătură cu soluţionarea cauzei'', şi alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

M.Of. 910

În vigoare

Versiune de la: 9 Septembrie 2024

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, ale art. 8, ale art. 25 alin. (1), ale art. 26 şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, precum şi ale art. 13 din Legea nr. 544/2001, autoarele acesteia susţin, în esenţă, că sunt încălcate dreptul la cunoaştere şi informaţie, precum şi dreptul la un proces echitabil al persoanei cu privire la care au loc culegerea şi depozitarea de date şi informaţii, mai ales când aceste acţiuni au loc cu încălcarea legii. Susţin, totodată, că refuzul de acces la actele dosarului reprezintă tocmai încercarea autorităţii în culpă de a bloca accesul la informaţii şi de a stopa exercitarea dreptului de a contesta sau de a solicita distrugerea acestor informaţii care nu au fost culese în mod legal, nefiind necesare cauzei. Arată că Legea nr. 656/2002 nu este "euroconformă", fiind adoptată anterior aderării României la Uniunea Europeană, astfel că este necesar să se asigure protecţia datelor persoanelor şi respectarea normelor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă, totodată, considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, apreciindu-se că sunt aplicabile mutatis mutandis şi actelor Oficiului. În plus, cu privire la dispoziţiile art. 7 şi 8 din Legea nr. 656/2002, se susţine, în esenţă, că legiuitorul nu a reglementat procedura de filtrare a datelor secrete obţinute prin măsurile operative de investigaţie ale Oficiului, procedura prin care se păstrează integritatea şi confidenţialitatea datelor obţinute şi nici procedura de distrugere a acestora. Totodată, se susţine că, în cauză, în cadrul activităţii de supraveghere, Oficiul a furnizat o serie de informaţii care au fost folosite ca probe de către procurori. Cât priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (1), cu referire la sintagma "care are legătură cu soluţionarea cauzei", şi alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992, autoarea excepţiei din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 545D/2020 susţine, în esenţă, că textul este de maximă generalitate, nefiind respectat standardul de claritate şi predictibilitate consacrat în art. 1 din Constituţie, iar, în lipsa unor criterii privind modul în care se defineşte sau se apreciază legătura cu cauza dedusă judecăţii, se ajunge deseori la un refuz al judecătorului de a trimite Curţii Constituţionale cererile justiţiabililor pentru examinarea conformităţii sau neconformităţii cu Constituţia a unor norme din acte normative supuse controlului constituţional pe cale de excepţie.