§ 32. - Decizia 30/2018 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 ale Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii, în ansamblul său

M.Of. 900

În vigoare
Versiune de la: 25 Octombrie 2018
28. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, prin faptul că prevederile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor aflate în derulare, respectiv unor contracte încheiate înainte de adoptarea acesteia. Se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, precum şi Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi se precizează că în expunerea de motive ce a însoţit proiectul de lege - actualmente Legea nr. 77/2016 - se arată că prin promovarea acestui act normativ se urmăreşte transpunerea prevederilor Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului. Or, chiar în art. 43 alin. (1) al Directivei 2014/17/UE se prevede expres că aceasta nu are caracter retroactiv şi că "prezenta directivă nu se aplică contractelor de credit existente înainte de 21 martie 2016". De asemenea, se subliniază că art. 11 din Legea nr. 77/2016 nu se corelează cu prevederile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil în ceea ce priveşte aplicarea în timp a legii ce guvernează contractul de credit. Astfel, prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011 statuează că "actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor", în timp ce, potrivit art. 102 alin. (1), "contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa".