§ 22. - Decizia 3/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere
M.Of. 307
În vigoare Versiune de la: 13 Aprilie 2020
15. Curtea reţine că legea criticată - Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere - reglementează un subdomeniu din domeniul general al transportului public, acesta din urmă fiind reglementat, la rândul său, de Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999. Pentru înţelegerea terminologiei utilizate în cuprinsul textului de lege criticat, relevante sunt dispoziţiile art. 20 alin. (1) din ordonanţa menţionată, potrivit cărora "transportul de persoane sau de bunuri poate fi transport în interes public sau transport în interes propriu." Transporturile de interes public (sau transporturile publice) sunt definite la alin. (2) al art. 20 drept "transporturile executate de persoane juridice sau fizice, în condiţii nediscriminatorii de acces pentru terţi, pe baza unui contract de transport, contra plată." Art. 21 alin. (1) defineşte transportul în interes propriu ca fiind atât transportul în interes personal, cât şi transportul în folos propriu, astfel: "(1) Transportul în interes personal, executat de persoane fizice în vederea asigurării deplasării unor persoane sau bunuri, precum şi transportul în folos propriu, organizat de persoane fizice sau juridice pentru activităţile proprii autorizate, cu mijloacele de transport pe care le deţin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere sau leasing, este transport în interes propriu."