§ 41. - Decizia 3/2016 [A] referitoare la examinarea recursului în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind ''interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 275/2006, actual art. 87 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal în ceea ce priveşte posibilitatea înfiinţării popririi asupra veniturilor realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate pentru executarea unor creanţe fiscale, altele decât despăgubirile civile, la care au fost obligate prin hotărârile de condamnare''

M.Of. 405

În vigoare

Versiune de la: 30 Mai 2016

Aceste instanţe au reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru menţinerea popririi, având în vedere dispoziţiile art. 61 şi 62 din Legea nr. 275/2006, în prezent abrogată, precum şi dispoziţiile art. 86 şi 87 din Legea nr. 254/2013, potrivit cărora veniturile realizate de către persoanele condamnate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale. În această situaţie, aceste venituri nu pot fi urmărite şi executate silit. Mai mult, textul art. 452 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură civilă de la 1865 se referă la sumele de bani ce nu pot fi supuse executării silite prin poprire, respectiv cele care au o afectaţiune specială. Astfel, Legea nr. 275/2006, la art. 49 alin. (4), se referă la o situaţie specială, şi anume la sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestată, care pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petiţionare, a dreptului la corespondenţă, convorbiri telefonice, examinări medicale, cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei şi repararea pagubelor aduse bunurilor puse la dispoziţie de penitenciar.