§ 34. - Decizia 297/2024 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei ''conflicte de muncă'' din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a dispoziţiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, precum şi a sintagmei ''conflicte de muncă'' din cuprinsul art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă

M.Of. 339

În vigoare

Versiune de la: 16 Aprilie 2025

25. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie prin raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a observat că raţiunea instituirii unei singure căi de atac în materia conflictelor individuale de muncă are în vedere specificul şi implicaţiile lor sociale, precum şi faptul că acestea se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a reglementat două grade de jurisdicţie, respectiv o singură cale de atac - apelul. Nicio dispoziţie constituţională şi nicio reglementare internaţională nu stabilesc numărul căilor de atac, reglementarea acestora intrând în competenţa legiuitorului naţional. Stabilirea unor reguli diferenţiate, ţinând seama de specificul unor litigii sau chiar de situaţia particulară în care se află persoanele implicate, nu are semnificaţia instituirii unor privilegii ori discriminări (a se vedea Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007, şi Decizia nr. 711 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2017, paragraful 18).