§ 44. - Decizia 288/2017 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2^1) şi ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă

M.Of. 609

În vigoare

Versiune de la: 27 Iulie 2017

30. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse art. 1.202 din Codul civil din 1864, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, paragrafele 34-37, s-a mai pronunţat asupra unor critici identice cu privire la art. 328 din Codul de procedură civilă, considerentele reţinute prin decizia menţionată fiind valabile şi în cauza de faţă. În esenţă, Curtea a reţinut că acest text de lege consacră o clasificare indirectă a prezumţiilor legale, în funcţie de posibilitatea răsturnării acestora prin proba contrară, respectiv în prezumţii absolute şi relative. În privinţa susţinerii referitoare la faptul că instituirea unei prezumţii legale absolute, care nu permite nicio dovadă contrară, cum este şi prezumţia de lucru judecat, afectează însăşi ideea de "dreptate", menţionată de art. 1 alin. (3) din Constituţie ca valoare supremă garantată într-un stat de drept. Curtea a reţinut că reglementarea legală a autorităţii de lucru judecat ce însoţeşte hotărârea judecătorească nu contravine noţiunii de "dreptate", reglementată prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, dat fiind faptul că există remedii procesuale, de natură a contracara efectele injuste ale unei hotărâri judecătoreşti netemeinice sau nelegale care este definitivă şi executorie, şi anume căile extraordinare de atac. În acest sens, Curtea a arătat că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, părţile pot uza de calea extraordinară de atac a revizuirii şi în situaţia în care, la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau de natură a schimba soluţia dată în cauză. De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu beneficiază de valorificarea "prezumţiei legale absolute a dreptului aparţinând persoanei înscrise în cartea funciară", astfel cum în mod constant a decis instanţa supremă în favoarea altor proprietari tabulari, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate. Faptul că instanţa de judecată poate să nu dea valoare probatorie anumitor înscrisuri depuse în dovedirea dreptului pretins nu poate constitui eo ipso un veritabil tratament discriminatoriu şi, implicit, neconstituţional.