§ 13. - Decizia 288/2017 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2^1) şi ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă

M.Of. 609

În vigoare

Versiune de la: 27 Iulie 2017

11. Plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti nu trebuie să nesocotească înscrierile în cartea funciară, justiţia trebuie să se supună legii; în acest sens, sunt invocate art. 124 din Constituţie, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 171 din 23 mai 2001. Se mai arată că reglementarea legală a autorităţii de lucru judecat trebuie înlăturată dacă singurul remediu procesual sunt căile extraordinare de atac, întrucât nici prezumţiile absolute nu sunt infailibile, de necontrazis. Sunt invocate hotărârile din 26 ianuarie 2006 şi 29 iunie 2006, pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Lungoci împotriva României şi Caracas împotriva României, conchizându-se în sensul că atunci când există circumstanţe noi trebuie admis revirimentul jurisprudenţial şi la instanţele judecătoreşti. Or, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt astfel concepute încât nu permit promovarea unei noi acţiuni care, în ipoteza autorului excepţiei de neconstituţionalitate, să fie întemeiată pe contractul de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, drept pentru care cererea sa de revizuire a fost respinsă pe acest temei în cursul anului 2016 ca inadmisibilă, ceea ce atrage, în optica acestuia, neconstituţionalitatea art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi a art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În final, se subliniază conceptul de dreptate cuprins în art. 1 alin. (3) din Constituţie.