§ 10. - Decizia 285/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, precum şi ale art. 342 şi ale art. 346 alin. (1)-(4) din Codul de procedură penală
M.Of. 1115
În vigoare Versiune de la: 7 Noiembrie 2024
6. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, prin Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017, Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2017 şi Decizia nr. 105 din 25 februarie 2020. Susţine că autorul excepţiei formulează critici la adresa politicii penale a statului, a cărei reglementare este apanajul Parlamentului, iar nu al Curţii Constituţionale. Renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă drepturi constituţionale, ci o vocaţie, iar renunţarea la aplicarea unei pedepse este acordată de legiuitor unei categorii de persoane care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală şi în privinţa cărora se constată că nu există un interes public în urmărirea faptei. Or, în cazul unei persoane trimise în judecată, interesul public la care se referă dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură penală nu mai subzistă. Dispoziţiile Codului de procedură penală cuprind garanţii suficiente pentru un inculpat trimis în judecată, în sensul că drepturile sale vor fi respectate, inclusiv prezumţia de nevinovăţie sau principiul aflării adevărului. Primul filtru al verificării respectării principiului oportunităţii - al existenţei interesului public în exercitarea acţiunii penale - este cel care permite verificarea rechizitoriului, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, de către procurorul ierarhic superior celui care l-a întocmit, verificare obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 328 din Codul de procedură penală. Odată verificat rechizitoriul şi trimis în judecată inculpatul, instanţa de judecată este singura care se poate pronunţa asupra temeiniciei şi legalităţii acuzaţiei, fiind obligată să pronunţe o hotărâre potrivit dispoziţiilor art. 396 din Codul de procedură penală.