§ 20. - Decizia 28/2025 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal
M.Of. 393
În vigoare Versiune de la: 30 Aprilie 2025
13. Prin Decizia nr. 110 din 7 martie 2024, precitată, Curtea a constatat că nu i se poate impune legiuitorului să definească prin lege fiecare noţiune folosită în definirea altei noţiuni, iar dacă o noţiune nu are un înţeles autonom, înseamnă că se foloseşte înţelesul său din limbajul comun/curent/uzual, care trebuie interpretat prin corelare cu întreg ansamblul legislativ aplicabil într-o cauză. Aşa fiind, cu privire la critica formulată din perspectiva lipsei de claritate a sintagmei "ori de alte mijloace frauduloase" din dispoziţiile art. 244 alin. (2) din Codul penal, Curtea a reţinut că, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, termenul "fraudulos" desemnează ceva bazat pe o fraudă, iar prin "fraudă" se înţelege hoţie, act de rea-credinţă făcut cu scopul de a realiza profituri personale, înşelătorie. Astfel, în varianta-tip a infracţiunii de înşelăciune [art. 244 alin. (1) din Codul penal], mijloacele şi modalităţile concrete prin care subiectul activ îl face pe subiectul pasiv să creadă neadevărurile prezentate, adică îl induce sau îl menţine în eroare ori îi produce iluzia adevărului, pot fi foarte diferite, de exemplu: viclenie, şiretenie, uneltiri, stratageme, şiretlicuri, mistificări, prefăcătorii, ademeniri, amăgiri, trucaje, intrigi etc. Curtea a observat că aceste mijloace sau moduri prin care se realizează inducerea în eroare a subiectului pasiv nu pot fi decât sub forma unor simple minciuni, întrucât dacă sunt frauduloase - adică susţinute sau întărite şi prin alte mijloace, cum ar fi nume sau calităţi mincinoase, înscrisuri false, înscenări de fapte etc., astfel ca minciuna să fie mai convingătoare - fapta va fi încadrată în varianta agravată [art. 244 alin. (2) din Codul penal]. Această din urmă variantă a infracţiunii de înşelăciune se deosebeşte de varianta-tip numai prin mijloacele prin care a fost săvârşită infracţiunea de amăgire, de inducere în eroare a subiectului pasiv şi care sunt de natură să asigure mai uşor reuşita acestei acţiuni.