§ 5. - Decizia 277/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului
M.Of. 781
În vigoare Versiune de la: 30 August 2023
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Dan Lupaşcu, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, în primul rând, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate specifice calităţii legii, impuse de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi creează premisa unei agravări a răspunderii penale a subiectului activ al infracţiunii predicat în situaţia în care prin ascunderea sau, după caz, disimularea provenienţei ilicite a bunurilor se urmăreşte, de fapt, ascunderea infracţiunii predicat şi, respectiv, eludarea consecinţelor comiterii respectivelor infracţiuni. Se arată că, în acest fel, se ajunge la angajarea de două ori a răspunderii penale a subiectului activ al infracţiunii predicat, pentru comiterea unei fapte care, în esenţă, nu reprezintă altceva decât urmarea vizată de către subiectul activ a activităţii infracţionale principale. Se arată că atât ascunderea, cât şi disimularea, ca modalităţi normative, se integrează, în mod natural, în contextul post-factum al infracţiunii principale, fiind comise tocmai pentru a evita tragerea la răspundere penală. Pe de altă parte, se arată că rezoluţia infracţională este, de regulă, unică şi că aceasta vizează nu doar infracţiunea predicat, ci şi acţiunile care sunt incriminate, în mod distinct, prin dispoziţiile legale criticate. Din acest motiv, sunt aplicabile considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018. În al doilea rând, se arată că reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni între infracţiunea predicat şi cea de spălare a banilor reglementată prin textul criticat, care implică tragerea la răspundere penală de două ori a autorului acestora, încalcă principiul proporţionalităţii incriminării, care decurge din principiul legalităţii incriminării. În al treilea rând, se arată că în sistemul nostru de drept nu sunt permise autofavorizarea şi autotăinuirea, motiv pentru care nu poate fi reţinută, în sarcina aceluiaşi subiect de drept, nici autospălarea produsului infracţional.