§ 5. - Decizia 275/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1), ale art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi ale art. 273 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital
M.Of. 1194
În vigoare Versiune de la: 12 Decembrie 2022
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care, în esenţă, arată că, pentru partea de sancţiuni complementare prevăzute de normele deduse controlului de constituţionalitate, legiuitorul trebuia să stabilească anumite criterii clare pentru care o persoană fizică ar putea ajunge în situaţia de a-i fi limitate accesul la profesie şi dreptul la exercitarea profesiei pentru care s-a pregătit, a obţinut atestate, autorizări etc. Ca atare, norma trebuia să aibă caracter de claritate, predictibilitate şi legalitate, respectiv să fie precizate faptele, actele, omisiunea, acţiunea sau inacţiunea pentru care s-ar putea ajunge în situaţia antereferită. Or, în practică, lipsa acestor aspecte echivalează cu lipsa unor criterii de individualizare a sancţiunii, nefiind o chestiune numai de aplicare a legii, întrucât, potrivit normelor legale în discuţie, pedepsele complementare se pot aplica în orice situaţie există o încălcare a reglementărilor emise în aplicarea legii de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi care, în contextul transpunerii directivelor şi regulamentelor în materia pieţei de capital, sunt în număr foarte mare, în prezent fiind şaizeci de regulamente europene. Învederează că obiectivele Legii nr. 297/2004 sunt (i) securitatea pieţelor financiare, unde Autoritatea de Supraveghere Financiară verifică îndeplinirea acestui obiectiv general al legii, şi (ii) protecţia investitorului, motiv pentru care dispoziţiile Legii nr. 297/2004 sunt de ordine publică. Or, în cazul unor erori de tranzacţionare, aceste obiective nu sunt lezate şi, prin urmare, nu pot conduce la sancţiunile grave prevăzute de textul criticat, iar, în caz contrar, sancţiunile nu respectă principiul proporţionalităţii prevăzut de art. 53 din Constituţie. În acest context, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017), potrivit căreia comportamentul interzis trebuie impus prin lege, astfel că acesta nu trebuie să rezulte din raţionamente pe care le aplică fie o autoritate administrativă, fie instanţa de control judiciar în cazul contestării actului administrativ emis de această autoritate. De lege lata, prin noul cadru legislativ în materie s-au instituit o serie de criterii de individualizare.