§ 47. - Decizia 275/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1), ale art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi ale art. 273 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital
M.Of. 1194
În vigoare Versiune de la: 12 Decembrie 2022
29. Astfel, cu privire la sancţiunile contravenţionale, principale şi complementare, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea au adresabilitate generală şi au atât un rol preventiv-educativ, cât şi unul represiv şi punitiv. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale, respectiv sancţionarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravenţional, trebuie să ţină seama de principiul legalităţii sancţiunilor contravenţionale, principiul proporţionalităţii sancţiunilor contravenţionale şi principiul unicităţii aplicării sancţiunilor contravenţionale (non bis in idem) (Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31). Potrivit principiului proporţionalităţii, toate sancţiunile principale sau complementare aplicate contravenientului trebuie să fie stabilite în funcţie de gravitatea faptei. Acest principiu îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 5 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora "Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite", iar "Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei". Principiul proporţionalităţii este apropiat principiului oportunităţii, acesta din urmă fiind necesar a fi respectat în aplicarea sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare în vederea atingerii scopului represiv şi preventiv al sancţiunii contravenţionale. Totodată, Curtea a învederat că aplicarea sancţiunilor contravenţionale trebuie să aibă loc cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, referitoare la limitele sancţiunilor, respectiv proporţionalitatea sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului, precum şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare şi sancţionare. Cu alte cuvinte, la stabilirea proporţionalităţii sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator care aplică sancţiunea trebuie să analizeze criteriile generale prevăzute de cadrul legal general ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, precum şi alte criterii speciale, dacă este cazul (Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122), aspecte care, în concret, ţin de interpretarea şi aplicarea legii.