§ 42. - Decizia 275/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1), ale art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi ale art. 273 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital
M.Of. 1194
În vigoare Versiune de la: 12 Decembrie 2022
24. Din evaluarea normelor privind regimul general al contravenţiilor, raportat la textele criticate, reiese că acestea au o aplicare şi o transpunere fidelă în materia ce reglementează piaţa de capital, întrucât prin acestea din urmă sunt stabilite faptele ce constituie contravenţii şi sancţiunile ce urmează să se aplice pentru acestea, destinatarii normei, respectiv subiecţii cărora li se adresează, conduita prescrisă, respectiv obligaţia de a respecta regulile de conduită emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum şi regulile emise de pieţele reglementate pe care aceştia tranzacţionează. În acest context, Curtea învederează că toate prevederile criticate sunt completate de textul legal cuprins la art. 275 din Legea nr. 297/2004, în virtutea căruia, la individualizarea sancţiunii, autorităţile îndrituite cu aplicarea acestora trebuie să ţină seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului, iar în cazul constatării săvârşirii a două sau mai multe contravenţii se aplică sancţiunea cea mai mare, majorată cu până la 50%, după caz. Prin urmare, aceste norme sunt o transpunere a principiilor prevăzute de dispoziţiile privind regimul general al contravenţiilor, respectiv: sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite; sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei; pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare [art. 5 alin. (5), (6) şi (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001]. Aşadar, la individualizarea sancţiunilor pentru faptele săvârşite de subiecţii prevăzuţi de Legea nr. 297/2004 trebuie să se ţină seama în concret de legalitatea sancţiunii, de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorilor, contravenţiile fiind analizate sub aspectul elementelor constitutive. În caz contrar, în măsura în care regula proporţionalităţii este încălcată, instanţa judecătorească este cea care va adapta sancţiunea la cerinţele prevăzute de lege, întrucât, potrivit art. 274 din Legea nr. 297/2004, săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 272 din aceeaşi lege se constată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, iar, în temeiul art. 213 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012, deciziile şi orice alte acte administrative emise de către această autoritate se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004. Astfel, prin Decizia nr. 473 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 981 din 7 decembrie 2016, şi prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, precitată, Curtea a reţinut că verificarea legalităţii actelor Autorităţii de Supraveghere Financiară, care sunt acte administrative unilaterale, se face de către o instanţă judecătorească, ce se bucură de independenţă şi se caracterizează prin imparţialitate, printr-o procedură care respectă exigenţele unui proces echitabil, în condiţiile asigurării dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile procesuale pentru a-şi valorifica în mod eficient drepturile procedurale.