§ 10. - Decizia 269/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă
M.Of. 709
În vigoare Versiune de la: 2 August 2023
6. Autorul susţine că nulitatea prevăzută de art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă este o "nulitate expresă", întrucât raţiunea acestei sancţiuni este aceea de a garanta neschimbarea hotărârii pronunţate şi de a oferi posibilitatea verificării legalităţii completului de judecată. De aceea, norma criticată se referă expres la completele formate din mai mulţi judecători şi apără interesele justiţiabililor în cazul în care nu se poate dovedi componenţa reală a completului la momentul deliberărilor. Însă, în situaţia în care completul este format dintr-un singur judecător, care a făcut cercetarea pe fondul cauzei şi a participat la dezbaterile ei, acesta întocmeşte minuta în baza căreia redactează şi motivează hotărârea pe care o semnează, dovedind pe deplin faptul că îşi asumă conţinutul minutei respective. Astfel, apreciază autorul excepţiei, prevederile alin. (2) al art. 401 din Codul de procedură civilă nu se pot aplica situaţiei unui complet format dintr-un singur judecător, motiv pentru care dispoziţia legală prevăzută de acest articol apare ca fiind incompletă, norma trebuind să diferenţieze cazul unei minute întocmite de un complet cu un singur judecător faţă de cazul minutei întocmite de un complet format din doi sau mai mulţi judecători. Nulitatea pentru nesemnarea minutei de către judecătorul din completul de un judecător se încadrează, cel mult, în dispoziţiile art. 177 din Codul de procedură civilă referitoare la "îndreptarea neregularităţilor actului de procedură", nulităţi care pot fi remediate printr-o procedură ulterioară de verificare şi confirmare, procedură care să implice judecătorul aflat în culpă. Or, prin aplicarea, fără a se face distincţie între completele compuse dintr-un judecător şi cele compuse din mai mulţi judecători, a sancţiunii nulităţii în cazul lipsei semnăturii de pe minuta întocmită de un singur judecător, greşeala reprezentantului autorităţii publice produce consecinţe, în mod nejustificat, asupra altor persoane, respectiv părţile din proces. Se creează, astfel, o inechitate de drepturi şi obligaţii între cetăţeni, respectiv unii în calitate de justiţiabili şi alţii în calitate de reprezentanţi ai unei autorităţi publice, încălcându-se, astfel, principiul prevăzut în mod expres de art. 16 alin. (2) din Constituţie.