§ 17. - Decizia 265/2017 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

M.Of. 560

În vigoare

Versiune de la: 14 Iulie 2017

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat In încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 257 alin. (3) din Legea nr, 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), alin. (2¹) şi (2²) şi la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri." Alin. (2²) la care face referire textul de lege criticat are următorul conţinut: "Persoanele cu venituri din pensii depăşesc 740 lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.* Prin art. 48 pot. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, textul de lege criticat a fost abrogat, iar, ulterior, Legea nr. 95/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma în vigoare"din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, Curtea constată că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile de lege criticate produc în continuare efecte juridice, deoarece acţiunea în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect anularea deciziei de impunere anuală prin care reclamanta a fost obligată să plătească suma de 1.932 lei cu titlu de contribuţie pentru asigurări sociale de sănătate pentru anul 2012. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013.