§ 12. - Decizia 260/2015 [R] referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 din Regulamentul Senatului
M.Of. 318
În vigoare Versiune de la: 11 Mai 2015
11. Se apreciază că încuviinţarea cererii de reţinere sau arestare a unui senator reprezintă o acţiune politică de o foarte mare importanţă şi care presupune o motivare bine întemeiată, întrucât Senatul nu este o autoritate judiciară care să administreze şi să interpreteze probe de o natură diversă, se impune de la sine alegerea unei proceduri care să prevină arbitrariul şi să suplinească lipsa unei specializări judiciare a membrilor acesteia. Se susţine că problema opţiunii Senatului pentru o majoritate sau alta necesară adoptării unor hotărâri este atât o problemă constituţională, cât şi una regulamentară, invocându-se, în acest sens, Decizia nr. 46 din 17 mai 1994, prin care Curtea a statuat că "prin regulament se pot stabili normele procedurale de aplicare (a ridicării imunităţii parlamentare n.n.) în cadrul activităţii parlamentare". Se menţionează că la data pronunţării deciziei Curţii anterior referite, Regulamentul Senatului prevedea că cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a unui senator se aprobă cu majoritatea de două treimi din numărul senatorilor prezenţi. Se mai arată că înseşi dispoziţiile Constituţiei reglementează majorităţi de adoptare a hotărârilor diferite de cea prevăzută de art. 76 din Constituţie; în acest sens, sunt menţionate hotărârile parlamentare adoptate în conformitate cu prevederile art. 95 şi 96 din Constituţie. Totodată, în acelaşi sens sunt invocate şi anumite dispoziţii legale care reglementează majorităţi de vot diferite de cea cuprinsă în art. 76 alin. (2) din Constituţie, cu titlu exemplificativ indicându-se majoritate de vot necesară pentru numirea judecătorilor la Curtea Constituţională, a membrilor Consiliului Naţional al Audiovizualului sau a preşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului Legislativ.