§ 38. - Decizia 258/2023 [A/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării prin art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi ale art. 9 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor

M.Of. 471

În vigoare
Versiune de la: 29 Mai 2023
33. În jurisprudenţa sa referitoare la statutul unei categorii profesionale care, în virtutea prevederilor constituţionale, beneficiază de reglementare prin lege organică - aşa cum este categoria socioprofesională a poliţiştilor care, potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002, sunt funcţionari publici civili, cu statut special -, Curtea Constituţională a stabilit, de principiu, că elementele esenţiale şi cele care influenţează în mod hotărâtor încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale respectivelor subiecte de drept trebuie reglementate prin lege organică, şi nu prin acte normative cu caracter infralegal, de nivelul regulamentelor stabilite prin acte administrative ale instituţiilor sau autorităţii executive, deoarece, prin gradul scăzut de previzibilitate şi chiar accesibilitate, în unele cazuri sunt afectate stabilitatea şi securitatea juridică pe care o lege organică le conferă, de principiu, unui statut profesional. Curtea a constatat încălcarea art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, potrivit căruia statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, în situaţii în care textul criticat din legea organică - Legea nr. 360/2002 - îndrituia Guvernul ca, prin acte administrative cu caracter normativ (ordine, instrucţiuni etc.), să reglementeze aspecte esenţiale legate de naşterea, executarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, în acest sens exemplificative fiind Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, precitată, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, sau Decizia nr. 833 din 17 noiembrie 2020, precitată.