§ 31. - Decizia 258/2023 [A/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării prin art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi ale art. 9 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor

M.Of. 471

În vigoare
Versiune de la: 29 Mai 2023
26. Mai mult, intervenţia mai energică a Curţii, impusă de rolul său de garant al supremaţiei Constituţiei prevăzut de art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, este cu atât mai necesară cu cât cadrul normativ în prezent în vigoare prin care este stabilită răspunderea materială a poliţiştilor pentru pagubele produse este reprezentat de Instrucţiunile ministrului afacerilor interne nr. 114 din 22 iulie 2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, act administrativ cu caracter normativ de rang inferior legii organice, emis în considerarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999, şi nu în temeiul Legii nr. 360/2002. Această realitate juridică reflectă o abordare eronată a problematicii vizând reglementarea unor elemente esenţiale ale statutului poliţistului, ceea ce conduce inevitabil la o interpretare sistematică şi la o aplicare practică a textului de lege analizat care se plasează în afara cadrului şi a limitelor Constituţiei. Curtea a arătat constant în jurisprudenţa sa că este competentă să realizeze controlul de constituţionalitate asupra unui text de lege şi să constate neconstituţionalitatea acelei interpretări sistematice, cvasiunitare în practica judiciară sau administrativă care conduce la o aplicare eronată şi la deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim. În acest caz, Curtea are competenţa de a elimina viciul de neconstituţionalitate astfel creat, esenţială în asemenea situaţii fiind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, precum şi a supremaţiei Constituţiei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 30, şi Decizia nr. 841 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 12 februarie 2016, paragraful 30, sau, pentru situaţia lipsei condiţiei practicii cvasiunitare, a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 şi 21, şi Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragrafele 19 şi 20).